PSRM

25 iulie 2014

Ion Ceban: ”Profesorul nu poate avea un salariu mai mic decît secretara de la primărie”

În Moldova a fost adoptat un nou Cod al Educaţiei. Despre atitudinea socialiștilor moldoveni faţă de acest document am discutat cu Ion Ceban, deputat în parlamentul RM din partea PSRM, membrul Comisiei pentru Cultură, Ştiinţă, Educaţie, Tineret, Sport şi Mass-Media.

– Dle Ceban, care a fost, în genere, necesitatea adoptării unui Cod nou?

– Legea învăţămîntului RM, care, vă amintesc, a fost adoptată, în anul 1995, este depăşită din punct de vedere moral, juridic şi, dacă doriţi, conceptual. Începînd cu anii 90, în sfera educației şi în domeniile “conexe” cu aceasta a avut loc o creştere constantă a numărului de acte normative noi, regulamente, amendamente la legi, care, treptat, au început a intra în conflict atît cu Legea, cît şi unele cu altele. De aceea, noul Cod avea menirea să ajusteze la realitate întreaga bază normativă a învăţămîntului autohton.

– Din punctul de vedere al PSRM, a fost soluţionată această sarcină?

– Din păcate, nu… Şi problema nu ţine doar de faptul că documentul adoptat nu conţine nici un punct cu care socialiștii ar fi de acord în totalitate și necondiționat. Cel mai trist lucru, în opinia noastră, constă în faptul că nicăieri în noul Cod nu este remarcată una din cele transcrise expres –  că educația este o prioritate națională pentru Republica Moldova. Sîntem profund convinși că absența unui astfel de obiectiv strategic nu și-l poate permite un stat, care nu dispune de resurse naturale şi o industrie dezvoltată. Astăzi, singurul avantaj real pe care îl poate avea Moldova este capitalul uman. Competitivitatea ţării noastre va fi determinată de un singur factor – nivelul intelectual general al cetățenilor săi. Iată realitatea de care ar trebui să se ţină cont. Din păcate, se pare că autorii noului Cod dimpotrivă caută să transforme populația republicii într-o masă cenuşie semieducată…

– Ce anume vă face să credeţi aşa?

– De exemplu, modul în care statul actual abordează problema privind finanțarea sistemului de învățămînt din Republica Moldova. În ultimii cinci ani, cheltuielile pentru sfera educaţiei a republicii au scăzut, comparativ cu volumul PIB-ului, pînă la şapte la sută. Și, deocamdată, nu se observă careva intenţii din partea statului de a inversa această tendință negativă.

Actualmente, ministerul propune ca finanțarea să fie în baza unui «pachet» standard de servicii, tot ce este dincolo de acest pachet  este transmis la discreția administraţiilor instituţiilor de învăţămînt. În esență, acum sîntem martori ai unui proces de comercializare a sistemului de educație. Altfel vorbind, statul nu poate (sau nu doreşte) să ofere societăţii – așa cum tot o mai cere Constituția Republicii Moldova – acces universal gratuit la educație.

După cum știți, acum trei luni, Partidul Socialiştilor a propus un proiect de lege, prin care statutul profesorilor și medicilor din domeniul garanţiilor sociale urma să fie echivalat cu statutul de funcționari publici. Pentru noi, logica este evidentă: specialiştii responsabili pentru sănătatea fizică și mentală a națiunii nu pot avea nişte salarii mai mici decît o secretară de la primărie. Totuşi, proiectul nostru de lege n-a găsit sprijinul necesar în rîndul deputaţilor. În aceste condiţii, noi am propus cel puțin ca în Cod să fie echivalat salariul minim al pedagogilor cu salariul mediu din sectorul real al economiei Republicii Moldova, fiind prevăzute, totodată, şi indexările anuale. Ni s-a spus că o astfel de posibilitate lipseşte. Deși, recent, anume acest lucru a fost operat în textul legii corespunzătoare cu privire la angajaţii sistemul judiciar al republicii…

– Deci, şi procesul aşa-zisei „optimizări” a sferei educaţiei nimeni nu are de gînd să-l oprească?

– În prezent, Ministerul operează cu formula „banii urmează copilul”. În practică, acest lucru înseamnă că se va continua economisirea pe seama școlilor mici, numărul cărora în ţară, este, astăzi, enorm. Și care – cu o astfel de abordare – vor dispărea în următorii trei-patru ani.

Ciudat, dar la noi în ţară, multor le place să aducă drept exemplu, să zicem, țările scandinave, care, timp de două decenii, au efectuat investiţii consistente în educație şi în onsecinţă au reuşit să înregistreze un salt impresionant în economie, în sferele socială și cea culturală. «Ah, în Finlanda, profesia de cadru didactic face parte din topul celor zece cel mai bine plătite profesii…». Și apoi aceiași oameni încep a îngîna mantra despre necesitatea de a optimiza sfera educației din republică…

Consecinţele acestui proces pot fi deja urmărite, să zicem, în zona limitrofă Transnistriei a Moldovei, în raioanele Criuleni, Şoldăneşti, Anenii-Noi. În caz că se închide o şcoală (de regulă, cu predare în limba rusă), oamenii preferă pur şi simplu să se mute pe malul stîng, deseori, împreună cu toată familia, pentru a asigura copiilor posibilitatea de a învăţa normal. Ceva asemănător are loc astăzi în Găgăuzia şi chiar la nordul Moldovei. Totodată, o localitate fără grădiniţă de copii şi fără şcoală este sortită dispariţiei de pe harta ţării.

Printr-un cuvînt, în acest domeniu Partidul Socialiştilor are o abordare absolut diferită de cea a actualei guvernări: ei cred că pe seama copiilor poţi face economii, noi credem că în copii trebuie să se investească.

Dar să revenim la Cod. De la începutul anilor 2000, prin lege s-a stabilit că proprietatea instituţiilor de învăţămînt – clădiri, terenuri funciare – nu poate fi în nici un mod supusă procedurii de înstrăinare. Noul document prevede această posibilitate „la discreţie”…

– Pardon, la a cui discreţie?

– Anume această întrebare am adresat-o şi eu ministrului Educaţiei. Maia Sandu mi-a răspuns că „discreţia” va fi a Guvernului şi a organelor administraţiilor publice locale…

Nu trebuie să fii un clarvăzător pentru ca să înţelegi ce se va întîmpla mai departe – doar la noi, în Chişinău, avem o sumedenie de exemple, cînd cele mai simpatice imobile, de exemplu, cele ale instituţiilor medicale (mai ales în centrul oraşului, unde pămîntul este de-a dreptul „de aur”) erau uşor acaparate prin intermediul unor manipulări. Acum a venit rîndul obiectelor din sistemul de învăţămînt. Cît despre localităţile rurale, deseori, şcoala este unicul obiect cu o infrastructură dezvoltată, gaz, apeduct, canalizare. Vorbind despre „optimizare”, se poate pune uşor mîna pe astfel de obiecte…

Încă un punct important ţine de garanțiile sociale pentru tinerii profesioniști. La mijlocul deceniului trecut, pentru tinerii profesori și medici, care plecau la lucru în localităţile rurale, erau achitate indemnizaţii speciale în mărime de 30.000 lei. Pe atunci era vorba despre o sumă serioasă de bani. Era o practică foarte bună, care merită a fi dezvoltă și extinsă, pentru a ajuta tinerii lucrători din sate să obţină o locuinţă. Totuşi, noul Cod nu prevede asemenea acţiuni …

– Scandalurile legate de examenele pentru bacalaureat au avut vreo influenţă asupra textului Codului Educaţiei?

– Nu, bacalaureatul va rămîne nemodificat. Poziția Partidului Socialist în această problemă este următoarea: la etapa actuală  este necesară revizuirea completă a modului de susţinere a examenelor. Și, desigur, acestea trebuie să devină opționale. Trebuie eliminată această sabie a lui Damocles, care stă deasupra capetelor absolvenţilor din şcoli. Pledăm pentru revenirea la examenele de admitere la universitate.

Vorbind la general, este foarte dezgustător faptul că, astăzi, ţapi ispăşitori au fost făcuţi copiii. Pentru rezultatele teribile ale testelor la bacalaureat sînt de vină toţi – de la minister pînă la părinți. Cît despre copii, credem că pentru ei ar fi nevoie de o curriculă şcolară simplificată – copiii de azi nu au timp pentru a-şi face temele, nu au nici timp pentru sport, pentru a-şi asigura o dezvoltare artistică, ceea ce este un lucru absolut anormal. În acelaşi timp, trebuie să se pună o miză conceptuală pe învățământul superior.

Apropo, PSRM are divergenţe serioase cu guvernarea referitor la autoritatea  care, astăzi, trebuie să administreze învăţămîntul post-universitar. Pînă nu demult, aceste responsabilităţi erau în competenţa Academiei de Științe a RM. Totuşi noul Cod limitează în mod semnificativ atribuţiile acesteia. Noi, socialiştii, nu excludem că, în perspectivă, Academia de Ştiinţe ar putea fi elementar lichidată. Or, prea multă infrastructură, prea mult pămînt îi aparţine – cîtă avere se prăpădeşte fără rost…

– Ce spune Codul despre limba rusă în sistemul de educaţie moldovenesc?

– La fel ca şi în alte sfere, şi aici continuă eliminarea activă a limbii ruse. Acest lucru ţine de învăţămîntul şcolar şi, mai ales, de cel universitar. Actuala guvernarea vede în limba rusă o ameninţare mult mai periculoasă decît faptul că, în unele raioane ale republicii, cum ar fi Căuşeni, Rîşcani etc., în prezent, pînă la 20 la sută din copii nu frecventează şi nu primesc nici un fel de instruire. Sînt nişte date oribile. În secolul XXI avem copii în vîrstă de zece-doisprezece ani, care nu ştiu nici a scrie, nici a citi.

Soluţionarea acestor probleme grave, cred, va ţine deja de obligaţia următoarei guvernări.

PSRM

Adera la partid!

Semnalează o problemă