Igor Dodon: „Rămînem a fi stăpîni pe situaţie. Principalul e să nu cedăm”

– Dle Dodon, în ultimele cîteva zile aţi amintit despre cîteva evenimentele din istoria post-sovietică a Moldovei, care au generat nişte urmări net negative pentru ţară – conflictul de la Nistru, eşecul Planului Kozak. În calitate de „punct de bifurcare” similar aţi menţionat şi ratificarea Acordului de Asociere cu UE. Îl putem considera, totodată, şi un punct de non-retur?
– Răspunsul este un NU categoric. Ştiu că, actualmente, această problemă îi frămîntă pe mulţi, oamenii mă sună personal, se apropie să discute în stradă. Bineînţeles, actuala guvernare moldovenească şi-ar dori foarte mult să convingă societatea de ireversibilitatea procesului de integrare europeană.
Partidul Socialiştilor declară cu toată responsabilitatea: nu este adevărat.
Articolul 460 din textul Acordului privind Asocierea prevede în mod expres procedura de denunţare. Aceasta este lansată printr-o simplă notificare, înaintată cu şase luni pînă în momentul preconizat de reziliere a Acordului. Totodată, documentul nu prevede nici un fel de sancţiuni în raport cu partea-iniţiatoare a procedurii de denunţare.
Să presupunem că, după alegerile parlamentare din toamna acestui an, în ţară îşi va face apariţia o nouă guvernare. Să admitem că, la 1 februarie, 2015, noua majoritate parlamentară va expedia la Bruxelles o scrisoare oficială privind denunţarea Acordului, din 1 iulie, în mod automat, Acordul se va considera reziliat, iar toate obligaţiile, pe care le prevede acesta, anulate.

– Totuşi, ce va fi cu imaginea ţării, care-şi schimbă deciziile la fel cum îşi schimbă cavalerii o domniţă vînturatică?
– Cred că ţara a avut de suportat prejudicii privitor la reputaţie, mult mai mari atunci cînd s-a admis semnarea Acordului privind Asocierea cu UE cu grave încălcări ale Constituţiei RM. Este absolut inadmisibil ca o mînă de politicieni să decidă de sine stătător astfel de lucruri esențiale pentru destinul ţării precum este determinarea vectorului de politică externă. Mandatul pentru o astfel de decizie poate fi oferit doar de întreg poporul Moldovei în rezultatul unui referendum. De aceea, atunci cînd vom începe, totuşi, procedura de denunţare a Acordului, pur şi simplu vom face procesul să revină în albia intereselor naţionale. Evident, denunţarea va fi precedată de un plebiscit pe problema dată. Personal, nu mă îndoiesc nici o clipă de faptul că majoritatea absolută a cetăţenilor Moldovei se vor expune pentru aderare la Uniunea Vamală.

– Se creează impresia că de ultima realitate nu se îndoieşte nici guvernarea „pro-europeană”…
– Nu doar că nu se îndoieşte, ci şi se mai teme de moarte de un astfel de referendum, de rezultatele acestuia. Anume de aceea, guvernarea s-a grăbit atît de mult să semneze Acordul, iar în martie, curent, a interzis prin lege organizarea de orice referendumuri în raioanele republicii. Totuşi, doar în cadrul unei singure acţiuni a PSRM, începînd cu luna aprilie, am reuşit să colectăm pe întreg teritoriul republicii, peste un milion de semnături în susţinerea Uniunii Vamale…
Politicienii noştri adoptă decizii importante, astupîndu-şi în mod demonstrativ urechile, nedorind să audă opinia cetăţenilor ţării.
Problema e că, în linii generale, Leancă, Plahotniuc, Filat sînt puţin interesaţi de modul în care vor evolua evenimentele, or, demult s-au preocupat să-şi organizeze nişte „aerodromuri de rezervă”, pe care vor „ateriza” împreună cu familiile în cazul în care, în Moldova, lucrurile vor lua o turnură nedorită. Şi ce să facă moldovenii simpli, care vor avea de înfruntat (lucru care se va produce în lunile imediat următoare) urmările unei „integrări europene” pripite şi negîndite?

– Pe cît de negîndite?
– Într-atît, încît există o mare probabilitate ca procesul lansat odată cu semnarea Acordului privind Asocierea cu Uniunea Europeană, în cazul în care nu va fi oprit la timp, să cauzeze dispariţia statalităţii moldoveneşti.
Fiţi atenţi! În anul 2006, în Transnistria a fost organizat un referendum, în cadrul căruia 95-97% din participanţi s-au expus pentru vectorul estic, pentru relaţii mai strînse cu Rusia. În februarie, curent, în Găgăuzia a fost organizat un plebiscit similar, cu acelaşi subiect şi cu un rezultat absolut identic. Totuşi, fără aceste două regiuni nici nu poate fi vorba despre o Moldovă integră. Plus la aceasta, toate sondajele, organizate de PSRM la sudul, nordul şi chiar în raioanele de centru ale republicii, indică asupra faptului că majoritatea cetăţenilor ţării văd un viitor mai bun pentru Moldova în cadrul Uniunii Vamale. Totuşi, pe acest fundal, guvernarea continuă să ne „ghideze” insistent spre Europa. Toate aceste acţiuni pot finaliza prin ieşirea, de facto, a regiunilor divergente din subordinea autorităţilor centrale, iar toată „integrarea europeană” se va reduce la alipirea cîtorva regiuni centrale ale Moldovei la România.
Acesta este, bineînţeles, cel mai trist scenariu, totuşi realizarea practică a unui scenariu asemănător urmărim acum în Ucraina. Acolo, toate au început de la nedorinţa lui Ianukovici, care oscila între Vest şi Est, de a afla opinia poporului în cadrul unui referendum…
Aşadar, dacă intenţionăm să păstrăm integritatea şi independenţa Moldovei, astăzi acest lucru este realizabil doar în cadrul unei organizări federative şi, un moment foarte important, în cadrul proceselor integraţioniste care au loc, la moment, în spaţiul CSI.

– Şi dacă ar fi să privim plusurile şi minusurile mai evidente pentru Moldova ale celor doi vectori integraţionişti?
– Avem în faţa noastră două proiecte – UEEA şi Uniunea Europeană. În problema ce ţine de opţiunea între cele două, pentru Moldova există două elemente constitutive – cel politic şi cel economic.
Vă amintesc că, actualmente, în Uniunea Europeană, majoritatea ţărilor de fapt nu au dreptul la vot. Acest lucru se întîmplă din motiv că, la adoptarea deciziilor, numărul de voturi al ţării depinde de numărul populaţiei acesteia. Astfel, Franţa, Germania, Marea Britanie deţin cîte 29 de voturi. Totodată, astfel de state precum Slovenia, Estonia, Cipru, Luxemburg se pot expune pe marginea unor anumite probleme doar prin trei-patru voturi fiecare. În acelaşi timp, în UE deciziile sînt adoptate printr-o majoritate simplă de voturi. Cine va sta să asculte ce spune Moldova dacă aceasta din urmă pe neaşteptate (ceea ce, bineînţeles, este absolut cu neputinţă într-o perspectivă apropiată) va deveni membră a Uniunii Europene, cînd, practic, nu are valoare nici votul unei ţări mult mai mari, precum este Bulgaria?
Absolut altfel este organizată Uniunea Economică Euroasiatică. Pe lîngă faptul că toate deciziile sînt adoptate doar cu condiţia susţinerii unanime din partea tuturor membrilor, fiecare ţară mai dispune de doar un singur vot. Şi Rusia, avînd o populaţie de 150 milioane, şi (cu condiţia că va adera) Moldova cu populaţia numărînd trei milioane şi jumătate de locuitori – dispun de voturi absolute egale ca forţă şi importanţă.
Sîntem forţaţi să acceptăm Uniunea Europeană drept model de democraţie veritabilă, cu toate că, în practică, se dovedeşte că UEEA a fost din start concepută drept o structură mult mai democratică.
Încă un moment deloc neglijabil. Membrii Uniunii Euroasiatice sînt implicaţi în soluţionarea comună doar a problemelor cu caracter economic şi social. În acelaşia timp, în UE, sînt abordate şi problemele ce ţin de apărare, de politica externă. În prezent, Moldova are semnată cu Uniunea Europeană doar compartimentul ce ţine de asociere, dar deja şi-a asumat nişte obligaţii ce presupun participarea potenţială la acţiuni militare alături de ţările-membre ale UE. Eurointegratorii moldoveni preferă să treacă discret sub tăcere acest „moment sensibil”. Totuşi, acest lucru vine în contradicţie totală cu dispoziţiile Constituţiei privind statutul RM de stat neutru. Apropo, deja în acest sens Acordul semnat este ilegal…

– Şi cum rămîne cu elementul economic?
– În cele trei volume ale textului Acordului acestuia îi revine partea leului şi aici la fel există nişte momente foarte interesante pentru comparaţii.
Iarăşi, auzim deseori vorbindu-se despre existenţa, în UE, a unor condiţii mai bune pentru mediul de afaceri, despre un nivel mai scăzut al corupţiei, despre un număr mai mic de obstacole pentru antreprenori. Totuşi, eu aş prefera să iau în mîini statistica pentru ultimii doi-trei ani pentru Uniunea Europeană şi cea Vamală.
Să vedeţi că, în UV, dinamica creşterii PIB este, în medie, de trei ori mai înaltă decît în UE. Actualul nivel al şomajului în UE echivalează cu 10%. Totodată, în Belarus acest indicator constituie 0,5%, în Kazahstan – 5,2%, în Rusia – 5,5%. De exemplu, dinamica creşterii PIB pe cap de locuitor, în ultimii trei ani, constituie: în Uniunea Vamală – 14%, în UE – 6%, în SUA – 7,2%…
Cît priveşte condiţiile ce ar favoriza activităţile antreprenoriale, de exemplu, în ultimii cinci ani, Belarus a evoluat mult mai mult decît Moldova noastră, în care Europa a investit sute de milioane de dolari…
Mai departe. Conform situaţiei la ziua de astăzi, peste 80 la sută din producţia moldovenească de bază, care asigură o valoare adăugată, este exportată spre ţările din Uniunea Vamală. În acelaşi timp, spre UE noi exportăm cu preponderenţă textile şi mărfuri produse în rezultatul exporturilor de materie primă. Desigur, în condiţiile actuale, acest fapt este şi el important, deoarece se creează un anumit număr de locuri de muncă. Totuşi, astfel de întreprinderi practic nu-i asigură economiei naţionale o valoare adăugată, deci nu-i stimulează dezvoltarea într-o perspectivă de durată.
Pe de altă parte, doar în anul precedent, Moldova a exportat spre ţările Uniunii Vamale 150 mii tone de mere, circa 30 mii tone de prune, 45 mii tone de struguri în stare proaspătă. Pentru ca să fie mai clar: pentru ţară, cifrele privind exporturile, să zicem, de struguri proaspeţi înseamnă că au fost plantate vii, au fost angajaţi lucrători pentru deservirea acestora şi a fost lansată „reacţia în lanţ” ulterioară de producere şi prestare de servicii – prelucrarea, transportarea, realizarea. Acestea au asigurat o valoare adăugată pentru cîteva ramuri ale economiei naţionale. Iată deosebirea principială dintre exporturile spre UE şi UV.
Aici nu pot să nu menţionez despre 557 mii de moldoveni, care astăzi muncesc în Rusia. Totuşi, aceasta este o cifră oficială, cea reală fiind de cel puţin 750 mii. Anul trecut, migranții moldoveni au transferat în Patrie 1,2 miliarde dolari, ceea ce este echivalentul a 70 procente din toţi banii, transferaţi de către compatrioţii noştri aflaţi la muncă peste hotare. În afară de aceasta, cele 1,2 miliarde dolari din Rusia depăşesc de şase ori toate investiţiile străine, intrate în republică în anul precedent. Totodată, această cifră corespunde aproximativ volumului de credite şi granturi, oferite Moldovei în ultimii cinci ani.
Şi, bineînţeles, resursele energetice. Membrii UV pot procura gaze naturale la un tarif de 200 dolari, pe cînd actualmente Moldova achită cîte 400 dolari. Totuşi, după cum se ştie, preţurile la agenţii energetici influenţează nu doar tarifele, ci şi costul mărfurilor produse.

– Ce pierde şi ce obţine republica în urma semnării Acordului privind Asocierea?
– Chiar zilele acestea, premierul Leancă încerca să mă convingă că „relaţiile cu Rusia vor fi în regulă”, deoarece, conform normelor internaţionale, FR nu poate opera careva restricţii faţă de Moldova.
Sînt nevoit să-i amintesc domnului Leancă şi, în paralel, cititorilor ziarului „Socialiştii”, că există, de exemplu, Acordul privind Zona de Liber Schimb Comercial în cadrul CSI, semnat de Vlad Filat în anul 2010. În acest Acord stă scris negru pe alb că membrii UV, în cazul în care vre-una din ţările CSI, semnează un Acord privind ZLSC cu ţări terţe, sînt în drept să aplice măsuri tarifare şi netarifare restrictive în scopul asigurării protecţiei pieţelor proprii. Să presupunem că aceste măsuri vor fi aplicate în raport cu Moldova. Ce ne va propune Europa în schimb?
Citim atent textul Acordului privind Asocierea cu UE: după asociere, piaţa Moldovei este deschisă pentru majoritatea mărfurilor europene. Totodată, pentru produsele moldoveneşti pe piaţa europeană sînt instituite nişte cote dure, fiind stipulate volumele şi categoriile de mărfuri pe care le putem exporta într-acolo fără taxe vamale.
Iată, bunăoară, vedem că anual putem exporta spre UE, 40 mii tone de mere. În anul 2013, încă fără careva asocieri, Moldova a exportat spre Europa doar trei mii tone de mere, or, acolo pur şi simplu pentru acestea lipseşte cererea… Şi acum imaginaţi-vă că merele noastre va înceta să le mai importe şi Rusia. Doar aici Moldova poate pierde 50 mii de locuri de muncă, lucru care se poate produce chiar în toamna ce vine.
Voi adăuga că în UE producătorii de produse agricole beneficiază de subvenţii din partea statului – astfel, un euro din costul produsului conţine 40 cenţi de subvenţii din partea statului. În Moldova, volumul unor astfel de subvenţii constituie doar doi bani la un leu…
Astfel, ţinînd cont de subvenţii, un kilogram de carne de găină, produsă în Europa, va costa pe piaţa moldovenească aproximativ 15 lei. Totodată, la producătorul autohton de carne de pasăre doar costul este de 25 lei. Am fost pur şi simplu frapat cînd ex-ministrul Economiei Lazăr, demisionat recent, fiind avertizat despre o astfel de situaţie, a răspuns: dacă produsele de import sînt atît de ieftine, de ce nu ne-am limita doar la acestea… În aşa caz, cine va mai lucra în ţară, cine va achita impozite, cine-i va întreţine pe pensionari?
Să revenim la textul Acordului. Vedem o listă lungă-lungă de vinuri italieneşti, franţuzeşti, spaniole, care, după semnarea asocierii, vor fi „protejate” pe piaţa moldovenească. Şi ştiţi cîte mărci de vinuri moldoveneşti vor putea de azi înainte să figureze pe piaţa Europei? Două…

– Şi unde este reacţia agenţilor economici moldoveni?
– Agenţii economici sînt intimidaţi de actuala guvernare moldovenească, care şi-a demonstrat în repetate rînduri predispoziţia de a acţiona prin metode represive cît se poate de dure. În această privinţă, guvernarea deţine toate pîrghiile necesare – de la procuratură pînă la serviciile fiscale. Cunosc zeci de antreprenori mijlocii şi chiar mari, care, în astfel de condiţii, şi-au închis afacerea şi au plecat din ţară…
Specialiştii PSRM au studiat destul de atent toate detaliile economice ale Acordului, fiind nevoiţi să ajungă la o concluzie tristă. Semnarea s-a produs sub presiune, întru respectarea exclusivă a intereselor geopolitice ale Bruxellesului şi Washingtonului. Occidentul tinde cu orice preţ să-şi „rezerve” acest teritoriu pînă la alegerile parlamentare, după care configuraţia forţelor politice în Moldova poate suferi schimbări cardinale. Bineînţeles, nimeni nu a stat să ia în considerare interesele şi aşteptările reale ale moldovenilor de rînd.

– Dle Dodon, o întrebare simplă: ce e de făcut mai departe într-o astfel de situaţie?
– De învins la alegerile parlamentare din toamna acestui an.
Conform rezultatelor tuturor sondajelor de opinie din ultima perioadă, dispoziţiile electorale actuale din societatea moldovenească sînt favorabile forţelor, care ar fi capabile să creeze, în noul Parlament, o coaliţie puternică de centru-stînga. O alianţă, care, la rîndul său, va putea nu doar să denunţe Acordul privind Asocierea cu UE, dar şi să ofere o putere reală unor statalişti, moldoveni devotaţi – oameni care doresc să vadă o ţară integră, independentă şi prosperă.
Bineînţeles, PSRM este gata să colaboreze cu toate forţele sănătoase, care împărtăşesc valori identice cu cele ale socialiştilor: statalitate şi identitate moldovenească, aspiraţie spre Uniunea Vamală, valori ortodoxe, orientare spre soluţionare prioritară a problemelor social-economice ale ţării şi, bineînţeles, cursul spre federalizarea Moldovei.
În contextul întrebării dvs. „Ce e de făcut?”, aş vrea să fac un apel către toţi adepţii noştri şi pur şi simplu către oamenii cu minte lucidă: nu e cazul să disperăm. Nu trebuie să ne îngrijorăm de tot ce ar încerca să demonstreze „eurointegratorii” noştri, căci, deocamdată, toate procesele sînt reversibile. Şi noi sîntem stăpîni pe situaţie.