Sectorul sănătății trebuie revizuit de urgență

Nu demult, deputatul Parlamentului din PSRM, membrul Comisiei pentru cultură, ştiinţă, educaţie, tineret, sport şi mass-media, Ion Ceban, a prezentat organului legislativ al Moldovei un nou proiect de lege. Vorbind la general, prin acest proiect de lege socialiştii intenţionează să readucă respectul de cîndva lucrătorilor medicali (bineînţeles, alături de alţi bugetari).

Noi am discutat cu parlamentarul despre situaţia actuală în sistemul de ocrotire al sănătăţii din Moldova.

După principiul
„Tu – mie, eu – ţie”

– Dle Ceban, în prezent, medicina are nevoie ea însăşi de „tratament”? 

– Din păcate, aşa e. În general, practic toate reformele în sferele de importanţă socială ale republicii, desfăşurate de aşa-zisa guvernare proeuropeană se dovedesc nu doar sterile, ci chiar nocive. Spre regret, sistemul sănătăţii autohton nu este o excepţie în acest context.

Motivele reale, care condiţionează criza permanentă în medicina moldovenească, sînt cîteva la număr. Primul motiv îl reprezintă subfinanţarea cronică. În toţi anii de guvernare ai AIE urmărim o tendinţă continuă spre reducerea cheltuielilor consolidate pentru medicină. Acest lucru este şi mai evident în raport cu structura PIB-ului ţării. Dacă, acum cinci ani, cheltuielile pentru medicină alcătuiau şase procente şi jumătate, acum acestea s-au redus pînă la patru la sută. Astfel, alocările de la Bugetul de Stat pentru Casa Naţională pentru Asigurări în Medicină, pe lîngă faptul că sînt realizate cu o întîrziere semnificativă, sînt mult sub cele prevăzute de lege. În rezultat, instituţiile medicale acumulează datorii impunătoare faţă de prestatori de servicii, iar pacienţi sînt nevoiţi, pe an ce trece, să cheltuiască tot mai mulţi bani pentru deservirea medicală.

O altă problemă constă şi în practica neclară a perturbărilor de infrastructură. Actualmente, dispar  instituţii medicale întregi în urma efectuării unor reorganizări şi comasări interminabile în sistemul de ocrotire al sănătăţii.

– Credeţi că este o înţelegere specifică a noţiunii de „optimizare” din partea autorităţilor?

– Da, este vorba anume despre lucruri pe care le urmărim în ultimii ani şi în domeniul educaţiei sau domeniul culturii din Moldova…

Cît priveşte domeniul sănătăţii, majoritatea „reformelor” de infrastructură, avînd consecinţe negative evidente, nu sînt nici pe departe desfăşurate „pe negîndite”, ci chiar cu tot dinadinsul şi într-un mod deliberat. Drept exemplu pot servi tentativele, însoţite de scandaluri, de reorganizare a Spitalului Clinic Republican pentru Copii, a Centrului de Chirurgie a Inimii, a Centrului Naţional de Sănătate a Reproducerii şi Genetică Medicală. Atunci cînd în procesul de repartizare a serviciilor medicale de la stat spre companiile private are loc o intervenţie evidentă a factorului uman. Vorbind şi mai simplu, cineva mereu încearcă să profite în urma acestei „restructurări”, făcînd acest lucru, bineînţeles, în detrimentul modernizării sectorului medical.

Să luăm drept exemplu recenta decizie a Consiliului Municipal Chişinău (apropo, am fost mirat mult să aflu că această decizie a fost sprijinită de reprezentanţii PCRM) cu privire la optimizarea Maternităţii nr. 2 din capitală şi a Spitalului Orăşenesc nr. 4. Personal nu am nici o îndoială că în cazul respectiv a început o vînătoare a terenurilor funciare şi obiectelor imobile. Ambele instituţii medicale, avînd o suprafaţă totală de trei hectare şi jumătate, sînt amplasate în centrul istoric al Chişinăului, unde un ar de pămînt costă nu mai puţin de 50-60 mii euro. Puteţi face propriile calcule…

– Poate întrezăriţi şi beneficiarii acestor operaţiuni?

– Dacă e să stăm să analizăm situaţia cu maternitatea, cred că aici totul este clar. „Strategia” de optimizare a fost elaborată de domnul Mihai Moldovanu, un protejat al Partidului Liberal în Direcţia Municipală a Sănătăţii. O participantă nemijlocită a procesului este directorul maternităţii, Tatiana Gutium, şi ea membră a PL şi fost consilier municipal din partea acestui partid. Iar aşa-zisul „consumator final” este compania „Dansicons”, care, potrivit informaţiei pe care o avem de la colaboratorii maternităţii, deja şi-a atribuit o parte din terenul  care aparţine instituţiei medicale. Bineînţeles, astfel de acţiuni sînt imposibile fără ştirea şi fără binecuvîntare din partea primarului  Chirtoacă.

Cît priveşte Spitalul nr. 4, potrivit informaţiei pe care o deţinem, în cadrul reorganizării, acesta urmează a fi înghiţit de Spitalul Clinic “Sfîntul Arhanghel Mihail”, al cărui Consiliu de Administrare îl are drept preşedinte pe liderul fracţiunii PCRM din Consiliul Municipal…

În general, personal am impresia, (m-am convins de acest lucru în repetate rînduri) că în mediul reprezentanţilor autorităţilor orăşeneşti funcţionează principiul „Tu – mie, eu – ţie”, care, probabil, are menirea să-i satisfacă pe toţi, avînd loc pe fundalul discuţiilor privind avantajele parteneriatului public-privat.

Conform listei
de preţuri neoficiale

– În prezent, domeniul  sănătăţii include şi unele domenii conexe. Cum apreciază socialiştii situaţia în domeniul asigurărilor medicale din ţară?

– Voi exemplifica prin următoarele cifre. În acest an costul poliţei de asigurare medicală a constituit 4056 lei, ceea ce echivalează cu o creştere de douăzeci la sută comparativ cu anul precedent. Să fi avut loc oare şi o creştere proporţională a calităţii serviciilor medicale prestate? Cred că este o întrebare retorică. Studiile noastre sociologice la acest subiect indică asupra creşterii nivelului de scepticism în societate privitor la medicina moldovenească.

Suntem convinşi că sistemul de asigurare în medicină, existent, în republică, la moment, necesită revizuire. Fiind o povară destul de serioasă pentru angajatori, acesta nu a reuşit să propună un nivel de deservire medicală, care ar corespunde costului poliţei de asigurare. Şi atunci cînd, folosind poliţa, omul nu poate beneficia de nivelul de servicii scontat, desigur că este obligat să plătească suplimentar pentru deservire „suplimentară”. Nu este un secret pentru nimeni că, astăzi, există o listă de preţuri neoficială, în care sînt enumerate toate contribuţiile şi serviciile (care, formal, sînt acoperite de poliţă) de care poţi beneficia în spitalele şi centrele de sănătate din Moldova.

Suntem nevoiţi să revenim la subiectul privind subfinanţarea medicinii. Aici o problemă o atrage din urmă pe cealaltă, alcătuind, în final, un lanţ destul de durabil. Astfel, în majoritatea sa, remunerarea personalului tehnic al instituţiilor medicale nu depăşeşte cîteva sute de lei, fiind chiar sub pragul minim, prevăzut de legislația în vigoare. Rapoartele regulate ale Guvernului privind majorarea salariilor bugetarilor, în primul rînd, nu corespunde realităţii, iar în al doilea rînd, suplimentele deloc impresionante care au loc sînt completamente neutralizate de inflaţie. Totodată, costul studiilor, de exemplu, la Universitatea de Stat de Medicină, este într-o continuă creştere. În prezent, la unele facultăţi ale instituţiei respective costul studiilor constituie 20-25 mii de lei pe an. Nu mai vorbesc despre faptul că un tînăr dotat, dar fără bani, în ziua de azi pur şi simplu nu-şi poate permite să aspire la o astfel de specialitate „scumpă”. Totodată, cei care au reuşit să devină studenţi la facultate şi au consacrat studiilor în acest domeniu mai mulţi ani, ajung să lucreze pentru un salariu mizerabil şi (poate, fără a o face în mod premeditat) sînt nevoiţi să funcţioneze după aşa-zisa listă de preţuri. Este un cerc închis…

Nu este de mirare că la Chişinău, unde este şi transport, şi ceva infrastructură, ambulanţele de multe ori întîrzie la apeluri. Situaţia privind deservirea medicală în raioane, în genere este greu de descris.

– Unde mai pui că mai este şi piaţa farmaceutică, şi ea cu problemele sale…

– „Cu probleme” este puţin spus. Deja de mai mult timp socialiştii realmente strigă  în gura mare despre monopolul importatorilor, stabilit în republică. În prezent, în Moldova, avem un număr nu prea mare de companii care dispun de dreptul exclusiv de import şi distribuţie pe piaţa internă a marii majorităţi de preparate medicale. Anume aceste companii, în mare parte, dictează politica de formare a preţurilor. Drept urmare, tot mai mulţi cetăţeni ai republicii se străduiesc să procure medicamentele necesare în Transnistria, România, Ucraina. Avem tipuri de medicamente, preţurile de vînzare cu amănuntul ale cărora aici, în ţară, sînt de patru-cinci ori mai mari decît în regiune şi chiar în UE…

Un subiect aparte îl alcătuiesc  producătorii autohtoni de preparate medicale. Cît de oribil ar părea, dar statul moldovenesc actual inventează cu bună ştiinţă pentru aceştia obstacole suplimentare, asigurînd o mai multă „libertate pentru manevrare” monopoliştilor-importatori. Medicamentele ieftine şi destul de eficiente de la producători autohtoni mereu sînt supuse unor cerinţe de conformare unui număr din ce în ce mai mare de certificate de tot soiul, condiţii tehnice, ceea ce contribuie în mod direct la creşterea preţurilor. Totodată, o sumedenie de medicamente de import nimeresc pe piaţă fără a fi asigurate de certificate, avînd prospecte în limbi care niciodată nu au fost utilizate pe teritoriul Moldovei…

Probabil, aţi observat un caz recent, cu totul revoltător. Compania „Farmaco”, 95% de acţiuni ale căreia aparţin statului, peste noapte a trecut în mîinile unui proprietar privat. Timp de mai mulţi ani întreprinderea a beneficiat de investiţii din surse bugetare, elaborînd şi producînd preparate medicale destinate, în primul rînd, reprezentanţilor categoriilor vulnerabile ale populaţiei. Comercializarea întreprinderii s-a făcut în mod secret, acest caz, practic, nefiind elucidat în mass-media. Mă tem că de azi înainte noul proprietar al „Farmaco” se poate crede absolut scutit de careva obligaţii sociale.

În Parlament, periodic, se declanşează dezbateri emoţionale (de regulă, inspirate de Partidul Socialiştilor) la subiectul ce ţin de preţurile exagerate la medicamente. Drept răspuns urmează un discurs înflăcărat al ministrului sănătăţii despre eforturile titanice, care vor fi depuse pentru rezolvarea problemei. Imediat după discurs cele mai „odioase” şi scumpe medicamente… pur şi simplu dispar din reţeaua de comerţ cu amănuntul  pentru a-şi face reapariţia la aceleaşi preţuri draconice. Într-adevăr, la ce bun să vinzi un pachet de pastile cu cinci lei cînd poţi să-l vinzi cu patruzeci?

Soluţia este una: schimbarea guvernării.

– Nu demult aţi iniţiat un proiect de lege, care prevede printre altele şi majorarea salariului minim, inclusiv al lucrătorilor medicali, pînă la 3500 lei. De unde ar avea ţara banii respectivi?

– Cel mai interesant moment este faptul că, în prezent, Moldova este îndestulată cu bani. Chiar şi actualele volume de finanţare externă – cu toate că socialiştii nu au fost nicicînd adepţii „consumului” granturilor şi creditelor – sînt suficiente pentru soluţionarea celor mai acute probleme ale bugetarilor moldoveni. Bineînţeles cu condiţia că aceşti bani nu vor fi sustraşi.

Totuşi, devine, într-adevăr, o sarcină complicată în cazul în care Guvernul risipeşte banii pentru nişte cheltuieli neprioritare. Spre exemplu, în sfera achiziţiilor publice prosperă schemele corupţionale, iar firma care a cîştigat tenderul pentru construcţia şi restaurarea drumurilor, avînd blagoslovirea Primăriei, devine şi organul de supraveghere a calităţii propriilor lucrări efectuate.

– Partidul Socialiștilor are o viziune clară privind depăşirea crizei în care se află sistemul actual de ocrotire al sănătăţii din republică (cît şi celelalte sfere de importanţă socială)?

– De fapt, aici este doar un singur răspuns: ţara are nevoie de schimbarea guvernării. Cred că, la etapa actuală, aceasta este unica modalitate de redresare a situaţiei în republică. Sunt convins că într-un viitor nu prea îndepărtat anume aşa se va întîmpla în Moldova. Doar după aceasta PSRM şi toate forţele politice responsabile vor putea sufleca mînicile pentru a purcede la restaurarea ţării, care a fost, practic, distrusă de promotorii noştri ai „valorilor europene”.