Deputatul PSRM Petru Burduja a solicitat mai multă transparență în procesul de achiziție a resurselor energetice, subliniind că deciziile din acest domeniu trebuie luate în interesul cetățenilor și al economiei naționale.
Declarațiile au fost făcute astăzi, în cadrul dezbaterilor din Parlament asupra proiectului de lege privind modificarea unor acte normative ce vizează dezvoltarea infrastructurii energetice transfrontaliere, actualizarea atribuțiilor autorității de reglementare și sporirea capacității de implementare a proiectelor de infrastructură energetică de interes național.
„Integrarea într-o piață energetică nu trebuie niciodată confundată cu diminuarea capacității statului de a lua decizii în interesul național energetic al țării. Pentru că, în final, nota de plată ajunge la cetățean, iar el este cel care o achită”, a declarat Petru Burduja de la tribuna Parlamentului.
Deputatul a menționat că, în ultimii ani, guvernarea vorbește constant despre independență energetică, însă cetățenii sunt interesați în primul rând de costurile reale pe care trebuie să le suporte. „Oamenii nu trăiesc din declarații, ci din salarii și pensii. Iar atunci când primesc factura la energie electrică, îi interesează cât vor trebui să plătească, nu sloganurile politice”, a subliniat parlamentarul.
Petru Burduja a prezentat mai multe date privind prețurile de achiziție a energiei electrice, menționând că, în prima jumătate a anului 2026, pe platformele de achiziție energetică, inclusiv pe bursa de mărfuri din România, prețurile au variat între 100 și 110 euro pentru un megawatt-oră, în timp ce Republica Moldova ar fi procurat energia la prețuri mai mari.
Potrivit deputatului, în luna februarie energia electrică a fost achiziționată la un preț de 123,8 euro/MWh, față de 97,06 euro/MWh pe piață, diferența fiind de aproximativ 26 de euro. În luna martie, prețul a fost de 130 euro/MWh, față de 109 euro/MWh pe piață, iar în lunile aprilie și mai diferența s-ar fi menținut la aproximativ 10–20 de euro pentru fiecare megawatt-oră.
„În medie, această diferență reprezintă circa 20 de euro pentru un megawatt-oră. La un consum anual al Republicii Moldova de aproximativ 4 milioane de megawați-oră, vorbim despre circa 80 de milioane de euro, echivalentul a aproximativ 1,5 miliarde de lei. Dacă diferența ajunge la 30 de euro, suma depășește 2 miliarde de lei”, a declarat Petru Burduja.
Deputatul a solicitat explicații privind modul de negociere a contractelor de achiziție și a cerut publicarea contractelor privind procurarea energiei electrice și a gazelor naturale. „Întrebarea este: cine a negociat aceste contracte? Cine își asumă responsabilitatea? Și unde este transparența?”, a întrebat parlamentarul.
Potrivit lui Petru Burduja, sumele achitate suplimentar pentru resursele energetice ar fi putut fi utilizate pentru dezvoltarea infrastructurii, educației, economiei sau pentru reducerea poverii asupra cetățenilor.
Deputatul a atras atenția și asupra lipsei de transparență în domeniul achizițiilor de gaze naturale prin intermediul Energocom, subliniind că este vorba despre utilizarea banilor publici.
„Nu solicităm informații despre contractele aflate în derulare, ci despre cele deja finalizate. Publicați-le. Pentru că apare o întrebare firească: de când banii publici au devenit secret de stat?”, a declarat acesta.
Petru Burduja a menționat că platformele energetice europene publică prețurile, volumele și condițiile de tranzacționare, iar Republica Moldova trebuie să asigure același nivel de transparență. „Nu cerem miracole. Cerem doar transparență, competență și respect față de banii cetățenilor. O guvernare nu trebuie să se laude cu faptul că a cumpărat resurse energetice scumpe. Ea trebuie să demonstreze că a cumpărat cel mai avantajos, transparent și eficient”, a conchis deputatul PSRM.
Potrivit lui Petru Burduja, responsabilitatea unei guvernări se măsoară prin trei lucruri fundamentale: cât plătește cetățeanul pentru energie, cât de transparent este cheltuit banul public și cât de competitivă rămâne economia țării, iar dacă lipsa de transparență transferă costurile asupra cetățeanului și economiei, aceasta nu înseamnă responsabilitate, ci o povară suplimentară pusă pe oameni și pe dezvoltarea țării.
