Igor Dodon: La această etapă rămân în vigoare 4 scenarii!

Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, în cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, a vorbit despre recentele consultări cu partidele parlamentare, despre scenariile privind crearea unei majorități parlamentare, despre posibilitatea alegerilor anticipate, dar și despre alte aspecte importante ce vizează situația politică actuală.

TRIBUNA: Domnule Președinte, cum calificați situația creată după cele două runde de discuții cu fracțiunile parlamentare?

IGOR DODON: Rolul Președintelui a fost unul benefic în începerea dialogului. Ați văzut că au fost două runde, am invitat întâi partidele separat, apoi – împreună. S-a reușit deblocarea situației, dacă se va continua – deja depinde de partidele care au posibilitatea să creeze majoritatea parlamentară.

Eu cred că, aşa cum spun rușii – «лёд тронулся» (n.r. – gheața a crăpat), dar este prematur să spunem că se va ajunge la un compromis. Eu constat, la această etapă, că șansele pentru anticipate sau crearea unei majorități sunt: 60% – anticipate, 40% – găsirea unui compromis.

T.: Ce fel de coaliție credeți că este posibilă, în urma acestor discuții?

I.D.: La această etapă, în opinia mea, rămân în vigoare 4 scenarii:

Primul scenariu – coaliție neformală sau formală, între PSRM și Blocul ACUM.

Al doilea scenariu – PSRM și PDM.

Al treilea scenariu – PDM cu transfugi sau cum îl numesc deja și-n rândul diplomaților – „olivie” sau „vinegret politic”.

Al patrulea scenariu – alegeri parlamentare anticipate.

Toate aceste 4 scenarii, în prezent, sunt reale.

T.: Cum vedeți Dvs. aceste scenarii, având în vedere că ați participat la discuții cu partidele parlamentare, și care are posibilitatea să devină realitate?

I.D.: 1.Blocul ACUM are o poziție foarte stranie, dacă vorbim în limbajul șahului, în calitate de Președinte al Federației de Șah o spun – ei sunt în Zugzwang politic. Ce înseamnă asta? Zugzwang în șah e atunci când orice mișcare înrăutățește situația celui care joacă. De aceea, eu consider că decizia de a nu discuta cu nimeni, poziția foarte categorică de a li se vota funcțiile de Speaker și de Premier, în condițiile când nu au mandate suficiente, cred că e o tactică greșită, dar decizia le aparține. Ținând cont de aceste elemente, primul scenariu este foarte dificil. Nu cred că va merge cineva – indiferent că e vorba de socialiști, democrați sau alți deputați, să voteze Speakerul și Premierul Blocului ACUM, toate legile. În acest caz care e rostul celorlalte partide de a accede în Parlament? Dacă se doresc discuții, sincere, atunci se discută între fracțiuni. Socialiștii au oferit posibilitate – ei au refuzat, Președintele a oferit posibilitate – au refuzat. Au ratat, cel puțin, la această etapă orice posibilitate de a schimba ceva în Republica Moldova. Orice pas ulterior va duce la aceea că PAS şi DA își vor pierde fața. Asta și este Zugzwang. Dacă acceptă discuțiile cu socialiștii, nu-și respectă promisiunile pe care le-au făcut. Dacă nu acceptă și rămân pe aceeași poziție – nu o să-i înțeleagă electoratul lor, și vor avea probleme și la locale, și la anticipate, în acest sens.

2.Coaliția PSRM-PDM, despre care se discută foarte activ, e una foarte dificilă, la fel. Chiar dacă sunt compromisuri pe mai mult proiecte sociale, pentru că socialiștii toți acești ani au avut o agendă centrată pe social și ea ar putea fi acceptată de PDM, pentru că și democrații ultimul an au avut o agendă socială destul de activă, divergențele de ordin politic și ideologic sunt destul de mari. Eu nu cred că va fi simplu de depășit toate acestea. Dar depinde de aceste partide, cât de gata sunt să facă compromisuri în interesul creării unei majorităţi parlamentare.

3.Scenariul „vinegret politic”. E destul de realist și cred că PDM ar putea merge pe această abordare, dar este riscul foarte mare din punct de vedere al legitimității. Chiar dacă ar închide ochii partenerii externi, în special cei din Vest, la asemenea scenariu, pentru a evita blocajul, PDM, în orice caz, va avea probleme foarte mari în ceea ce ține de partenerii străini, în special ce ține de UE şi Federația Rusă, probleme interne, îndeosebi economice, și, având legitimitatea scăzută, cel mai probabil, nu va avea acces la finanțările externe. Și am putea ajunge la un blocaj în toamnă.

4. Scenariul anticipatelor. Este cel mai realist dintre toate. Alegerile ar putea avea loc în toamnă. Cum ajungem la ele? În acest scenariu nu se votează nici o lege, nici o hotărâre, în Parlament, până pe 9 sau 21 iunie. Constituția stipulează foarte clar că: pe parcursul a 3 luni, dacă nu se votează nici un act, atunci Parlamentul poate fi dizolvat de Președintele țării. Eu aș spune, la această etapă, că e cel mai probabil scenariu din toate acestea patru.

Important, însă, este altceva. Ce am observat eu, în urma acestor discuții, e că sunt foarte multe încercări de a crea majorități parlamentare cu scopul de a demite pe cineva sau împotriva cuiva. Eu cred că RM acum nu are nevoie doar de schimbarea unui om sau a mai multora, noi avem nevoie de schimbarea sistemului în general. Avem nevoie de o nouă abordare, care să ne dea o nouă etapă, epocă, dacă doriţi, în dezvoltarea Republicii Moldova. Nu e nevoie doar să schimbăm un om de acolo sau de dincolo. Problema e în sistem, în general. Cum facem să avem o altă abordare în plan economic, social, politică externă echilibrată? Dacă la bază va fi așa o abordare, pentru crearea unei majorități parlamentare, atunci Moldova va face un pas înainte, dar dacă se merge doar pe abordarea de a da jos pe al lor și a-l pune pe al nostru, atunci unde ajungem?! În 5-6 luni ajungem iar la anticipate, la un nou blocaj, la o altă turbulență politică. Vrem să trecem prin aceste lucruri? Nu cred că își doresc asta cetățenii. Dar vedem ce vor hotărî actorii politici.

Președintele și Președinția și-a îndeplinit rolul până aici. Noi am fi putut să nu ne implicăm, să lăsăm lucrurile să decurgă așa și să intervenim doar dacă este majoritate parlamentară, care va înainta un Premier, sau dacă trec 3 luni – să dizolvăm Parlamentul. Eu cred că noi am făcut maximum ce era în puterile noastre și mai departe partidele vor decide.

T.: Ce așteptări, credeți că, au cetățenii în situația actuală?

I.D.: După cum am menționat în discursul meu din Parlament, aceste așteptări eu le-aș grupa în 5 blocuri. Vă voi aminti despre ele și cu această ocazie:

1.Mai întâi de toate, trebuie să restabilim încrederea cetățenilor în instituțiile statului. Fiecare cetățean al Moldovei, indiferent de naționalitate, confesie, limbă de comunicare și opinii politice, trebuie să simtă schimbări semnificative pozitive în domeniul apărării drepturilor și libertăților sale din partea statului și a instituțiilor statului. Evident că concetățenii trebuie să respecte legile, dar fără a simți frică și spaimă pentru orice pas făcut sau declarație care nu convine celor ce controlează puterea în stat. Orice încercare a vreunui partid politic de la guvernare de a subordona sau de a impune cu forța poziția proprie, inevitabil va provoca repulsie din partea societății și, mai devreme sau mai târziu, va produce consecințe negative pentru cei care controlează puterea. Acest lucru trebuie să-l înțelegem cu toții și să demarăm schimbarea radicală în bine a situației în țară. Acest obiectiv se poate realiza doar prin desfășurarea unor reforme reale și complexe în domeniul justiției, consolidarea statului de drept, combaterea corupției. Toți trebuie să fim egali în fața legii și să răspundem pentru acțiunile noastre.

2.Avem nevoie de un salt economic calitativ, pe care îl putem realiza printr-o nouă politică economică, bazată atât pe crearea condițiilor stimulatorii pentru cei care investesc și creează locuri de muncă în Republica Moldova, lansarea unor proiecte naționale de investiții în infrastructură, cât și pe valorificarea potențialului nostru ce rezultă din activitatea politică și economică externă echilibrată. Încercarea de a menține în continuare creșterea PIB-ului la nivelul de 3-4% nu înseamnă o dezvoltare durabilă, ci mai degrabă este o încercare de a supraviețui. Elaborarea și punerea în aplicare a Programului de dezvoltare accelerată este o sarcină esențială pentru blocul economic în viitorul guvern.

3.Echitatea socială trebuie să fie obiectivul de baza al guvernării. În țara noastră există o mare diferențiere a veniturilor diferitor categorii de cetățeni. Suntem obligați să asigurăm, pe baza unor reforme complexe, o creștere a nivelului bunăstării și protecției sociale a oamenilor. Cetățenii așteaptă de la noul parlament și guvern creșterea pensiilor și salariilor, a indemnizațiilor și a altor tipuri de asistență socială, servicii medicale mai accesibile și calitative, îmbunătățirea semnificativă a calității vieții păturilor social-dezavantajate ale populației.

4.Consolidarea statalității si reintegrarea teritorială a Republicii Moldova. Să nu uităm niciodată că strămoșii noștri, secole în șir, au apărat acest pământ, iar datoria fiecăruia dintre noi este să păstrăm statalitatea și integritatea țării, să o dezvoltăm și să o lăsăm urmașilor cu mândrie și cu sentimentul datoriei împlinite. În acest an celebrăm 660 de ani ai statalității moldovenești și este o mare realizare că la această etapă avem un stat independent, suveran, unit și neutru. Pentru consolidarea statalității țării, Președinția, Guvernul și Parlamentul trebuie să elaboreze o viziune comună a parametrilor de bază ai modelului de reglementare pașnică a problemei transnistrene, restabilirea integrității teritoriale a țării în frontierele recunoscute la nivel internațional, colaborând în strânsă cooperare cu partenerii noștri internaționali.

5.Republica Moldova este un stat polietnic, cu tradițiile sale naționale în care coexistă zeci de etnii. Indiferent de naționalitate, toți suntem parte a poporului moldovenesc și avem aceeași datorie față de Patria noastră comună.

T.: Care va fi rolul Președintelui în continuare? Veți avea consultări înainte de desemnarea Prim-ministrului…

I.D.: Sunt obligat, conform legii, să particip la aceste consultări. Și sunt două scenarii mai departe, dacă vorbim de rolul oficial al Președintelui. Neoficial, evident că, îi voi consulta pe socialiști și ei se vor consulta cu mine – e un lucru cunoscut, să spun că nu se întâmplă acest lucru – nu ar fi corect. Toți înțeleg că suntem în legătură permanentă și PSRM e partid pro-prezidențial.

Dar poziția oficială a instituției… Dacă se creează o majoritate parlamentară, prin unul dintre cele trei scenarii de mai sus – PSRM-ACUM, PSRM-PDM, PDM- transfugi, atunci Președintele este obligat să înceapă discuții pentru desemnarea unui Premier, evident că, după ce se va alege conducerea Parlamentului. Dacă va fi coaliție dintre partide, voi propune candidatura Premierului înaintată de aceste partide. Dacă va fi scenariul 3, adică PDM-transfugi, eu nu voi accepta candidatura propusă de o astfel de majoritate, pe care o consider nelegitimă și atunci, cel mai probabil, voi propune o candidatură din partea celui mai mare partid parlamentar. O va susține sau nu Parlamentul – vom vedea. În acel caz se fac 2-3 încercări și mergem la anticipate.

Al doilea scenariu. În cazul în care nu se creează o majoritate până la mijloc de iunie și trec acele 3 luni, atunci ne adresăm la CC, pentru a constata condițiile necesare pentru dizolvarea Parlamentului.

T.: Dar dacă se creează o majoritate și Președintelui i se propune o anumită candidatură, deja stabilită. Cum veți reacționa?

I.D.: În funcție de cine este propus, Președintele va veni cu o poziție. Dar, din nou, totul depinde dacă va fi o astfel de majoritate și acest lucru este posibil doar după ce va fi aleasă conducerea Parlamentului. Dacă nu este aleasă conducerea Legislativului – nu putem ajunge la procedura de desemnare a unui Premier. Suntem într-un blocaj în acest sens și nu văd soluții. Pentru că, dacă ACUM va insista ca toți să le voteze Speakerul, Premierul şi toate legile, iar voi stați într-o parte și susțineți-ne, lucrul acesta va fi imposibil. Dacă nu va fi consens între PDM și PSRM, evident că, de asemenea, nu va fi ales Președintele Parlamentului. Să se meargă pe transfugi este foarte riscant pentru democrați, pentru că ei au făcut acest exercițiu în 2016 și nu cred că e cazul să meargă în 2019 pe aceeași abordare, or acum nu e aceeași toleranță din afara țării cum era atunci. De aceea și spun: șansa anticipatelor e de 60%, iar a unei coaliții – 40%.

T.: Dar cum rămâne cu Moscova? În ultima vreme mai mulți analiști politici și jurnaliști afirmă că Moscova v-ar fi dat un ultimatum și nu ar accepta o coaliție, o guvernare PSRM-PDM…

I.D.: Pentru mine sunt foarte importante relațiile cu Federația Rusă, este partenerul nostru strategic. Noi avem nevoie de relații bune, sub aspectul exporturilor, migranților, resurselor energetice, pe care le primim. Evident că pentru noi contează aceste relații, însă eu nu cred că poate fi vorba de ultimatumuri. Evident că sunt diferite mesaje, comentarii, la nivel de comentatori politici, surse media, dar ele tot timpul au fost – și din Est, și din Vest. Noi trebuie întotdeauna să acționăm reeşind din interesele noastre naționale. Da, parteneriatul strategic cu Federația Rusă este important, dar atunci când o luăm o decizie, o luăm în interesul cetățenilor noștri. Voi ține cont de poziția oficială a Federației Ruse, pentru că eu am cu ei contacte oficiale – cu Președintele, cu oficiali responsabili de relațiile bilaterale. Evident că, și pe ei, și pe noi, ne interesează ca reușitele din ultimii 2-3 ani, grație înțelegerilor Președintelui Dodon cu Președintele Putin, să continue. Evident că, pentru continuitate, trebuie să avem Guvern, majoritate parlamentară care va putea discuta cu Moscova. De aceea vom ține cont, la nivel oficial, dar nu la nivel de comentatori. Dar nu este vorba de ultimatum și nu credem că trebuie să ne permitem noi să punem ultimatumuri și nouă să ni se pună ultimatumuri. Da, noi înțelegem că suntem o țară micuță, dar dacă nu vom merge după interesul național și vom reieși din ultimatumurile spuse de comentatorii politici din Est sau Vest, atunci RM nu va avea viitor și tot timpul vom fi aruncați de pe un val pe altul. Dar dacă vom reieși din interesul național, sincer, cinstit, cu o poziție clară, atunci, chiar dacă cuiva nu-i va plăcea din Est sau din Vest, ne va respecta, pentru că avem poziția noastră, mai devreme sau mai târziu.

T.: Dacă, totuși, se va ajunge la anticipate, nu credeți că putem avea aceleași rezultate și există riscul să ajungem la aceeași situație post-electorală?

I.D.: Cred că e dificil și prematur să spunem, pentru că nu știm care vor fi împrejurările, situația interna și cea geopolitică regionala în toamnă. Noi nu știm care va fi situația economică, bugetară în Republica Moldova în toamnă. Sunt mai multe lucruri. Evident că am putea ajunge la același rezultat, aceleași partide, dar consider că, încă după un exercițiu parlamentar, partidele vor fi mai constructive în discuții, fără ultimatumuri și, cred că, și societatea ar putea accepta orice fel de coaliție și orice alianță, deja și aceste alegeri anticipate ar putea fi un filtru suplimentar pentru partide. Dar putem avea și surprize, schimbări, rezultate foarte drastice. Nu aș veni acum cu pronosticuri, cu atât mai mult – dacă admitem și situația că anticipatele ar putea avea loc odată cu alegerile locale ordinare.

T.: Deocamdată data alegerilor locale nu e stabilită. Cum ar putea acestea avea loc odată cu parlamentarele anticipate? După cum spuneați mai sus, vorbim de final de septembrie-început de octombrie…

I.D.: Conform legislației, mandatul aleșilor locali expiră în luna iunie. Prin urmare, alegerile locale ar trebui să aibă loc pe final de iunie – începutul lunii iulie, însă problema e că aprobarea datei alegerilor locale e competența exclusivă a Parlamentului. Dacă nu avem conducerea Parlamentului, nu pot fi adoptate hotărâri, deci nu putem stabili data alegerilor. Dacă nu putem stabili data alegerilor locale, trebuie să găsim o soluție juridică – prin Curtea Constituțională, care să dea aceste competențe Președintelui sau Guvernului sau să prelungească mandatele aleșilor locali până, de exemplu, în septembrie – octombrie, ca alegerile locale să aibă loc odată cu alegerile parlamentare anticipate. Și dacă alegerile locale vor avea loc odată cu cele parlamentare, de asemenea, poate fi o situație destul de interesantă, care va influența și scorul anticipatelor.

T.: Domnule Președinte, duminică se împlinesc 10 ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009. Cum se văd acestea în 2019?

I.D.: Au fost mai multe comisii de anchetă în acest sens, care nu au dat nici un rezultat. Eu rămân pe poziția că a fost o tentativă de lovitură de stat. Eu eram în această clădire, în acest birou, în data de 7 aprilie, acum 10 ani. Îmi aduc aminte destul de clar de ceea ce era în stradă, dar, de asemenea, îmi amintesc dorința tinerilor, care au ieșit în stradă, de a schimba lucrurile în bine. Au trecut 10 ani. Cei care atunci strigau „jos”, acum din nou strigă „jos”. Și la guvernare sunt inclusiv cei care au venit acum 10 ani, în urma acestei tentative de lovitură de stat. Ei sunt la guvernare. Prin urmare, scopul nu a fost atins. Au fost aduși la guvernare sub lozinci democratice, dar situația s-a înrăutățit pe mai multe aspecte și acest lucru îl cunosc absolut toți. Și cei care din nou strigă „jos”, și ei au fost guvernare, probabil și ei ar trebui să-și asume o parte din responsabilitate pentru această situație. Este regretabil ceea ce s-a întâmplat 10 ani în urmă, este o pată neagră în istoria contemporană a Republicii Moldova, care, cu regret, nu a dus la schimbarea situației spre bine. Este o dezamăgire majoră a celor care au dorit atunci schimbări și așa și nu le-au văzut, ei au fost induși în eroare, au fost utilizați de lideri politici, pentru a-și atinge scopurile personale. Unii dintre ei stau la pușcărie, alții au plecat din politică, alții din nou încearcă să intre în politică sau la guvernare, cu aceleași lozinci, dar noi trebuie să ne întrebăm „Ce s-a schimbat?”. Sunt aceleași persoane, aceleași lozinci. Poate a venit timpul să le dam voie să guverneze altor forte, să vină stânga la guvernare, ea nu a fost la guvernare în acești 10 ani. Stânga politică – mai mult de jumătate de cetățeni votează stânga, începând cu 2009, nu a fost la guvernare. Și noi avem acești 10 ani de dezastru economic, social, politic. Anume în această perioadă au apărut aceste practici meschine în politică – de creare a majorității din transfugi etc. N-a mai fost așa ceva. Poate e cazul să încheiem această perioadă și să începem o altă etapă – să vină stânga la guvernare, centru-stânga, socialiștii, pentru că ei sunt centru-stânga, ca formațiune de bază și-n jurul acestui partid să fie creată o majoritate parlamentară și să vedem care e abordarea lor. Noi am văzut ce face dreapta timp de 10 ani. Dreapta a venit la guvernare în urma tentativei de lovitură de stat din 7 aprilie 2009 și de atunci guvernează Moldova. Am văzut ce pot face, haideți să dăm posibilitate stângii. Ei au mai multe capacități și posibilități să schimbe lucrurile în bine. Iar investigațiile trebuie continuate și trebuie să se afle, mai devreme sau târziu, ce a fost 10 ani în urmă.

T.: Care sunt lecțiile pe care trebuie să le învețe cetățenii în baza acelor evenimente din 7 aprilie 2009?

I.D.: Cetățenii trebuie să învețe un lucru – „nu tot ce zboară se mănâncă”, sau în limba rusă – «Не все то золото, что блестит» (n.r. – nu tot ce strălucește e aur). Și eu cred că se înțelege despre ce e vorba. Cei care au strigat în fața Președinției  „jos” și „votați-ne, că vom face mai bine” – vedeți cu ce s-a finalizat. Eu cred că asta trebuie să fie lecția de bază.

Cristina Gurez