Este important să ne debarasăm de termenul “TEMPERATURA MEDIE PE SPITAL”

Recent Partidul Socialiştilor a prezentat un program detaliat de dezvoltare social-economică a Moldovei pe termen mediu şi lung. Anumite momente-cheie ale programului le discutăm cu deputatul Parlamentului din partea PSRM, membru al comisiei parlamentare pentru cultură, învăţămînt, ştiinţă, tineret, sport şi mass-media, Ion Ceban.

 – D-le Ceban, PSRM a prezentat viziunea sa asupra perspectivelor social-economice ale dezvoltării republicii. Din punct de vedere practic, pentru viaţa cotidiană a cetăţeanului, care puncte vi se par mai importante?

– În acest sens, trebuie să vorbim, în primul rînd, despre ajustarea venitului minim garantat al cetăţenilor cu minimul de existenţă, iar în al doilea rînd, despre formarea preţurilor la produsele de primă necesitate.

– Cît de mare e decalajul?

– Astăzi în republică este formulat un „minim de existenţă”, exprimat în echivalent financiar. După ultimile date, pentru pensionari această sumă e de 1327 lei, pentru lucrătorii activi – 1710 lei, pentru copii – circa 1300 lei. Din păcate, aceste cifre deja azi trebuie revăzute – în vederea majorării lor, deoarece în realitate, ele nu acoperă coşul minim de consum.

Şi aici este o problemă principială, asupra soluţionării căreia lucrează socialiştii moldoveni.

Statul, povestindu-ne despre salariul şi pensia medie, de fapt, jonglează cu cifrele, prezentîndu-ne o oarecare „temperatură medie pe spital”, care deseori, are puţin comun cu realităţile din viaţa cotidiană a moldovenilor. Auzind despre faptul că pensia medie pe republică este de 1021 lei, poţi chiar să te umileşti, gîndindu-te că această sumă constituie tocmai 75% din minimum de existenţă. Am putea dacă, desigur n-am cunoaşte  că zeci de mii de pensionari primesc pensii cu mult mai mici de 1000 de lei. Dacă n-am cunoaşte că în cei cinci ani de conducere „pro-europeană”, în Moldova volumul plăţilor sociale şi cheltuielile statului în sferele sociale importante în raport cu PIB-ul au scăzut în mod constant. Dacă, în sfîrşit, n-am cunoaşte că, astăzi, RM e singura ţară din regiune care nu a reuşit să ridice plăţile sociale la nivelul minimului de existenţă.

În rezultatul acestor acţiuni ale guvernării, un milion de cetăţeni din republică trăiesc sub limita sărăciei. Dintre aceştia, practic, „în componenţă deplină” fac parte cele mai neprotejate categorii ale societăţii – invalizii, mamele cu mulţi copii. Şi ce au cu asta cifrele „medii”, vociferate cu mîndrie la televizor de către birocraţii moldoveni?

Presupun că a venit timpul să revizuim toată metodologia funcţionării sferei sociale, care astăzi conţine o sumedenie de plăţi şi adaosuri mărunte, ceea ce complică activitatea acestei sfere şi te face să nu mai pricepi ce se întîmplă. Dar e nevoie doar de stabilirea a cîteva principii simple şi clare, care, simplu vorbind, i-ar permite omului să achite plăţile comunale, să cumpere produse de primă necesitate, şi să mai dispună de nişte bani pentru alte necesităţi.

– Cei care lucrează şi primesc salariu se simt mai bine?

– Nu cu mult. Recent am consultat datele statistice – salariul minim în republică a atins suma de 4032 de lei. Dar iarăşi… Pentru specialiştii din învăţămînt, cultură, sănătate această cifră e de 3100 de lei. În acelaşi timp, în sfera finanţelor, la funcţionarii de stat, salariul mediu este de 5200 lei…

Cu alte cuvinte, iarăşi avem de afacere cu o „mediere de cifre”, care nu ne spune nimic. Sau ne spune că astăzi un birocrat, care mută hîrtiile de pe o masă pe alta, este preţuit şi, respectiv, plătit mai bine decît oamenii din sferele sociale. În situaţia dată în pierdere sunt acei, care crează şi protejează principala avere a ţării – capitalul uman. Bineînţeles că este ceva absolut anormal.

După cum ştiţi, Patridul Socialiştilor demult solicită să le fie oferit statutul de funcţionar public, cel puţin medicilor şi pedagogilor. Însă actuala putere, deşi deţine resurse pentru soluţionarea problemei, nu doreşte să ne asculte.

– Este clar, că tot ce s-a spus mai sus, are corelaţie directă cu formarea preţurilor pe piaţa internă. Dar cum explică această corelare socialiştii?

– Să începem de la faptul că astăzi în Moldova nimeni şi în nici un fel nu controlează creşterea preţurilor la produsele de primă necesitate – produse de panificaţie, carne, lactate. Şi mai prostă situaţia este doar cu medicamentele, a căror piaţă este dur monopolizată de cîţiva importatori mari.

Mai mult ca atît, e destul de straniu să observăm, că mai multe tipuri de produse naţionale în reţelele de comercializare cu amănuntul se vînd mai scump decît marfa similară importată. De fapt, este caracteristic  pentru ţările slabdezvoltate în care piaţa internă este invadată de mărfuri aduse, nu se ştie de unde şi nici de ce calitate.

Problema constă în faptul că, ţinînd cont de veniturile mici ale populaţiei (şi Moldova aici este un exemplu elocvent), principalii consumatori ai acestor mărfuri „neclare” sînt păturile cele mai neprotejate ale populaţiei. De fapt, ei sînt împovăraţi să plătească accizele, care ar trebui să fie achitate de companiile importatoare. Adică, la noi totul e invers. Nu mai vorbesc de faptul, că în asemenea condiţii suferă producătorii locali, care, ar trebui să completeze Bugetul de stat şi să creeze locuri de muncă…

– Practica arată că importatorii pot fi …. foarte convenabili persoanelor împuternicite cu dreptul de adoptare a legilor. Cum poate fi schimbată situaţia?

– Nu trebuie inventată bicicleta. Practica anumitor bariere pe import acţionează foarte bine în multe ţări, şi de ce să n-o aplicăm în Moldova? Lasă să fie pe piaţă şi produse de import, dar nu mai ieftine decît autohtone. Iar consumatorul va decide.

Şi, cel mai important – trebuie de lărgit grupul produselor şi serviciilor de primă necesitate, iar adaosul comercial la ele nu trebuie să constituie mai mult de 7-10%. Astăzi la preţul de producere, să zicem, de patru lei, marfa deseori se vinde cu 16 lei, fără nici o alternativă pentru consumator. Şi dacă există în republică „pîinea socială”, ea trebuie să fie accesibilă în orice magazin alimentar, în orice timp, iar nu la ore fixe ca acum. Iar la cele mai importante medicamente din Moldova există un adaos comercial de cinci-şapte ori mai mare, ceea ce constituie un record absolut în regiune, fapt care impune moldovenii să cumpere medicamente în România sau Ucraina.

Dar aveţi dreptate în una: pentru a face schimbări trebuie să ai acces la pîrgiile de creare a legilor. Spre aceasta tinde insistent Partidul Socialiştilor.

– Ce căi de soluţionare a problemelor menţionate mai sus sînt indicate în Programul PSRM?

– Vreau să subliniez, că tot ce socialiştii au făcut deja şi îşi propun să facă în cadrul programului de dezvoltare social-economică a ţării, există în limitele unei concepţii: economia trebuie să funcţioneze spre binele omului, nu invers. Voi adăuga, că termenele de realizare a acestei programe noi le vedem în decursul unui an şi jumătate – doi, iar pentru aceasta există toate premizele.

Întrebările, pe care le discutăm acum, vor fi soluţionate în ansamblu cu alte probleme actuale din Moldova. În acest scop socialiştii au elaborat mai multe instrumente de combatere a influenţei nocive a oligarhilor, de revigorare a economiei în ansamblu.

Astfel, PSRM propune înăsprirea responsabilităţii funcţionarilor de stat. Inclusiv, pînă la introducerea interdicţiei pe viaţă la ocuparea funcţiilor de stat şi înăsprirea răspunderii penale pentru funcţionarii care au luat decizii ilegale în detrimentul intereselor statului, care au săvîrşit acte de corupţie şi care nu pot prezenta dovezi, privind sursele de îmbogăţire şi cheltuielile efectuate. Socialiştii au de gînd să lupte activ cu off-shor-urile şi afacerile tenebre. Astăzi, oligarhii de la guvernare, care activează prin intermediul offshore-urilor, reuşesc să evite orice răspundere pentru obligaţiile social-economice, eschivîndu-se de la achitarea impozitelor în Moldova. PSRM consideră că impozitele trebuie să fie achitate la locul de producere a produsului sau serviciului.

Partidul Socialiştilor va revizui rezultatele privatizării ilegale. Astăzi, diferite grupări oligarhice, folosind „scheme dubioase” şi concursuri netransparente, şi-au trecut în proprietate un şir întreg de întreprinderi de stat, care sînt de o importanţă strategic pentru ţară. După efectuarea unei analize detaliate şi investigaţii publice se va recurge la măsuri drastice: inclusiv restituirea către stat şi plătitori de impozite a întreprinderilor furate şi a mai multor sfere de activitate.

PSRM intenţionează să introducă impozitul progresiv şi impozitul pe lux. Este total inacceptabilă situaţia în care bugetarul, profesorul, medicul, educatorul achită aceeaşi cotă a impozitului, ca şi cele cîteva procente din cei mai bogaţi oameni din ţară.

De aceea a venit timpul de a introduce trei nivele a impozitului progresiv şi a impozitului pe lux. Inclusiv pentru automobile de lux, pentru imobile scumpe, iahturi şi avioane particulare etc.

Altă parte a punctului precedent, socialiştii o văd în micşorarea impozitului pentru plata muncii. Această măsură va permite majorarea numărului locurilor de muncă, sporirea salariului. Angajatorul va avea dreptul să excludă din impozitul pe venit declarat 60% din suma plăţilor în fondul obligatoriu de asigurări.

Toate acestea, consideră socialiştii, sunt imposibile fără consolidarea rolului statului. Astfel, va fi creat Fondul Investiţional de Stat, care va avea drept obiectiv finanţarea unor proiecte de anvergură, de importanţă naţională în domeniul industriei, agriculturii şi infrastructurii.

Una din condiţiile-cheie în vederea realizării celor enumerate mai sus, Partidul Socialiştilor vede în aderarea Moldovei la Uniunea Vamală. Calitatea de membru al UV va proteja şi va contribui la dezvoltarea pieţii interne. Economia va avea acces la resurse energetice ieftine, precum şi la pieţe de desfacere enorme, unde mărfurile moldoveneşti înregistrează cerere şi sînt competitive. Ţara va obţine acces la sursele financiare şi proiecte de investiţii în domenii prioritare (industrie, agricultură, energetică, infrastructura transportului), inclusiv în cadrul Băncii Eroasiatice.

– Cum pot fi combinate prevederile Programului PSRM cu regulile şi cererile, care au devenit realitate, după semnarea Acordului de Asociere cu UE?

– Nicicum. La etapa actuală asocierea cu UE a devenit nu doar o frînă, care nimiceşte însăşi posibilitatea de a obţine bunăstare economică şi socială. În opinia socialiştilor, unica soluţie constă în denunţarea cît mai rapidă a acordului.