Adresarea deputaților PSRM, Vlad Batrîncea și Vasile Bolea, către magistrații Curții Constituționale

Adresarea deputaților PSRM, Vlad Batrîncea și Vasile Bolea, către magistrații Curții Constituționale, prin care au cerut declararea neconstituțională a decretului prezidențial privind desemnarea lui Igor Grosu în calitate de candidat la funcția de prim-ministru

 

Onorată Curte!

Noi, autorii sesizării, noi cetățenii Republicii Moldova, suntem marcați nu doar politico-juridic de evenimentele care constituie prezenta speță, ci și emoțional. Or, statul nu este o platformă pentru antrenamente juridice sau constituționale.

Legea supremă oferă recepturi constituționale clare referitoare la învestirea Guvernului, orice alte manevre politico-juridice sunt doar încercări de a subordona Constituția.

Subliniem că, cele enunțate în sesizare, nu sunt demagogii politice, iar argumentele de neconstituționalitate expuse reprezintă aprecieri de înaltă valoare statuate în jurisprudența constantă a Înaltei Curți.

Dorind să conturăm odată în plus gravitatea evenimentelor, vom începe de la faptul că intenția adevărată a unor actori politici este de a transfera responsabilitatea politico-juridică pe umerii Legislativului. Crezînd naiv că, un anumit statut politic iți oferă și avantajul constituțional de a evita responsabilitățile.  Șeful statului a emis Decretul în lipsa bunei credințe, și doar pentru a pune în dificultate poporul, legislativul, autoritățile publice și nu în ultimul rînd Înalta Curte.

Voi trece în revistă rezumativ o serie de valori juridice, care au o importanță tectonică pentru prezenta speță. Or, Guvernul trebuie să exprime voinţa majorităţii politice din Parlament, pe această cale Legislativul deține un rol decisiv în raport cu Șeful statului. Despre aceasta, menționează constant Înalta Curte.

Învestitura Guvernului este strict dependentă de sprijinul politic al deputaților pentru o anumită persoană, capabilă să formeze Guvernul. Iar respectiva candidatură se identifică exclusiv pe calea dialogului – subliniez, dialog realizat cu bună – credință, sincer și responsabil.

În caz contrar, așa cum s-a întîmplat, Președintele a înlocuit fracțiunile parlamentare și și-a impus propriul candidat. Neavînd nici un motiv constituţional şi democratic pentru a nu desemna în calitate de candidat pentru funcţia de Prim-ministru persoana care dispune de sprijinul majorităţii parlamentare formalizate. Or, acest fapt, reprezintă natura reală a intențiilor Președinției. Probabil din neatenție, Șeful statului nu a conștientizat că astfel de maschează intențiile sale.

Este incontestabil că, art.98 din Constituție rezidă din emanația principiului suveranității. Or, pe această cale, Șeful statului trebuie să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru după voinţa exprimată de alegători la alegerile parlamentare. Orice altă decizie, induce cetăţenilor ideea că ei nu-și exercită în realitate suveranitatea naţională, că votul lor nu contează, că rezultatul alegerilor poate fi negat de către Preşedintele ţării.

Caracterul imperativ al normei constituționale „consultării fracţiunilor parlamentare” și regula loialității constituționale obligă constituțional Șeful statului, în relația cu Parlamentul la un comportament efectiv, dar nu doar pro forma, în vederea desemnării candidatului pentru funcția de Prim-ministru

Or, propriu zis, Curtea Constituțională a reiterat în jurisprudența sa, faptul că atunci cînd nu este desemnat candidatul pentru funcția de Prim-ministru înaintat de majoritatea parlamentară absolută formalizată, Decretul contravine articolului 98 alin. (1) din Constituție, așa cum a fost interpretat în jurisprudența Curții.

De altfel, consultarea fracțiunilor parlamentare trebuie să fie una substanțială, conformă cu realismul și pragmatismul constituțional. Consultarea efectivă a fracțiunilor parlamentare se axează pe candidaturile la funcția de prim-ministru și agrearea acesteia de către majoritatea parlamentară.  În privința aplicării efective a normelor constituționale, prin pct. 93 din HCC nr. 28 din 17.10.2017, Curtea a reținut că, Constituţia urmează a fi privită ca „un instrument viu”, care trebuie interpretată în lumina realităţilor social-politice actuale, astfel încât să garanteze instituţii cu funcţionalitate continuă şi efectivă.

Astfel, esența obiectului consultării parlamentare rezidă într-un proces efectiv de discuții politice dintre fracțiunile parlamentare și Președintele Republicii Moldova asupra candidatului ce urmează fi desemnat pentru funcția de prim-ministru. Și aici, reieșind din rolul constituțional și politic, central al parlamentului în republica parlamentară, ultimul este actorul principal în procedura complexă de investire a guvernului, iar Președintele Republicii Moldova acționează doar în calitate de reprezentant al statului, căruia îi revine dreptul şi responsabilitatea de a găsi o cale a dialogului şi a evaluării voinţei şi capacităţii deputaţilor consultaţi de a susţine din punct de vedere parlamentar pe un anumit candidat (HCC nr. 32,pct. 93).

Referindu-mă la intenția Șefului statului de a dizolva Legislativul prin orice mijloace, fie ele și contrare Constituției, așa cum sa procedat în cazul Decretului contestat, voi menționa că, respectiva intenție trebuie interpretată ca o abilitate a Președintelui de a recurge la dizolvare ca un instrument politic partizan, ceea ce ar fi contrar rolului său de putere neutră într-un regim parlamentar și ar risca să provoace conflicte politice inutile.

A oferi Președintelui puterea de a decide, dacă măsurile luate de către Parlament răspund așteptărilor populației presupune a-i recunoaște o putere politică discreționară foarte extinsă, ceea ce nu este compatibil cu rolul de putere neutră. Or, respectivele judecăți de valoare sunt statuate în practica Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept.

În aceeași ordine de idei, potrivit pct. 2 din dispozitivul  HCC nr. 23 din 06.08.2020 în sensul articolului 98 alin.(1) din Constituţie, marja discreţionară a Preşedintelui Republicii la desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru este limitată. În cazul în care este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat să desemneze candidatul înaintat de această majoritate pentru funcţia de Prim-ministru. În cazul în care nu este constituită o majoritate parlamentară absolută formalizată, Preşedintele Republicii este obligat ca, după consultarea fracțiunilor parlamentare, să desemneze un candidat pentru funcția de Prim-ministru, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu propunerea sa.

În cazul când, candidatul desemnat pentru funcția de Prim-ministru de majoritatea parlamentară formalizată renunță în procesul consultărilor fracțiunilor parlamentare de mai fi în calitate de candidat desemnat la funcția de prim-ministru, Președintele Republicii Moldova are obligația constituțională, pentru a respecta și a da eficiență art.98 alin. (1) din Constituție și  pct. 2 din dispozitivul  HCC nr. 23 din 06.08.2020, de a relua procesul consultărilor fracțiunilor parlamentare. În caz contrar, dreptul majorității parlamentare rămâne a fi teoretic și iluzoriu, dar nu concret și efectiv, fapt contrar atât spirtului cât și literei Constituției.

Consultarea fracțiunilor parlamentare a fost inițiată de Președintele Republicii Moldova la data de 16.03.2021 ora 9.00 (începând cu Partidul „Șor”/Platforma „Pentru Moldova, a se vede pagina web a președinției). Cu o parte din deputații majorității parlamentare formalizate (fracțiunea parlamentară a deputaților PSRM) au fost inițiate consultările la ora 15.00. Totodată, în procesul consultării acestei fracțiuni parlamentare, la ora 15.33, dna Mariana Durleșteanu a informat publicul prin rețea de socializare Facebook (vezi profilul FB a dnei Durleșteanu) că își retrage candidatura la funcția de Prim-ministru, fără ca să înștiințeze în prealabil majoritatea parlamentară formalizată, din care o parte fusese consultată, iar alta se afla în procesul de consultare.

Prin urmare, o asemenea situație constituie un incident de procedură constituțională, care nu incumbă majorității parlamentare formalizate, iar pe cale consecință nu declanșează dreptul Președintelui Republicii Moldova de a desemna propriul candidat pentru funcția de prim-ministru. Mutatis mutandis se aplică DCC nr. 7 din 18 ianuarie 2021, care prevede în pct. 21 că, sub aspectul imposibilităţii formării Guvernului şi sub aspectul blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni. Dizolvarea poate opera doar dacă inactivitatea îi este imputabilă Parlamentului, nu şi dacă îi este imputabilă altor autorităţi publice şi actori politici (e.g. lipsa desemnării unui candidat la funcţia de Prim-ministru de către Preşedintele Republicii, omisiunea candidatului la funcţia de Prim-ministru de a cere votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi întregii liste a Guvernului, omisiunea Preşedintelui Republicii de a promulga legile votate de Parlament).

Modul de comportare a Președintelui Republicii Moldova în lumina circumstanțelor survenite ad-hoc, denotă și o încălcare a principiului loialității constituționale.

Finalmente, referindu-mă la circumstanțele faptice de natură constituțională voi menționa că:

• Sunt notorii declarațiile reprezentanților fracțiunilor parlamentare, făcute după consultările cu Șeful statului, din care rezultă cert că respectiva rundă de consultări a avut un caracter exclusiv pro forma, iar candidatul desemnat nici măcar nu a fost adus la cunoștință fracțiunilor în cadrul consultărilor;
• Candidatul inițial propus de majoritatea parlamentară formalizată, dna Durleșteanu și-a retras candidatura exact după runda finală a consultărilor. Despre acest fapt, doamna Durleșteanu a anunțat formal pe pagina de Facebook, însă, refuzul oficial înregistrat în Parlament a parvenit după emiterea Respectivele acțiuni, au fost ulterior confirmate chiar de dna Dureleșteanu, care a calificat propriile acțiuni drept o regie pregătită din timp. Ne rămîne să ne întrebăm cine este regizorul și care este bugetul dramei?
• La momentul emiterii Decretului criticat, exista atît majoritatea parlamentară formalizată, cît și consimțămîntul candidatului.
• Or, Șeful statului, a apreciat unilateral, fără a afla decizia majorității, urmare a retragerii candidaturii dnei Durleșteanu. Prin acesta, Președintele a încălcat obligația constituțională de a consulta fracțiunile parlamentare.
• Emiterea Decretului criticat, urmărește scopul exclusiv de transfer al responsabilității, dar mai cu seamă a sancțiunii politice pe terenul Parlamentului, care ar urma să fie dizolvat, dat fiind cele două tentative, pe care le calificăm ca fiind doar pro forma, ar fi epuizate.
• Desemnarea dlui Grosu nu a fost precedată de un dialog realizat cu bună-credință, în mod sincer și responsabil. Aceasta nu a fost decît o manevra situativă neinspirată, care merită a fi nu doar apreciată ca atare ci și taxată corespunzător.

Voi încheia pledoaria prin a constata faptul că o bună parte a actorilor politici ignoră principiul potrivit căruia norma juridică se aplică doar în acele scopuri pentru care a fost prevăzută, or, orice altă încercare constituie un abuz de drept. Acest deziderat este statuat expres în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și în dreptul național, care consacră caracterul abuziv al exercitării unui drept în alt scop decît cel pentru care a fost constituit. Or, dacă asemenea exemple sunt emanația Președintelui Republicii, care va fi morala aduse acelor care sunt chemați să aplice legea? Cert este că, Șeful statului a fentat Constituția, iar tolerarea acestui fapt va crea premise nefaste pentru ordinea de drept.

Cu respect,

Vlad BATRÎNCEA,

Vicepreședinte al Parlamentului

Vasile BOLEA,

Președinte al Comisiei juridice, numiri și imunități